Despre Mangalia

Mangalia este un oraș/ municipiu din sudul județului Constanța, situat la 40 km de Constanța și 10 km de granița cu Bulgaria. Pe teritoriul administrativ al orașului se află și stațiunile turistice Olimp, Neptun, Jupiter, Cap Aurora, Venus și Saturn, în ordine de la nord la sud.
 
Localitatea este parțial situată pe ruinele fostei colonii grecești Callatis, colonie a cetății Heraclea Pontica (situată pe teritoriul actualului Ereğli din nordul Turciei). Ruinele cetății, întemeiată în secolul VI î.e.n., distrusă succesiv de invaziile avarilor și slavilor și distrusă definitiv de tătari în secolul al XIII-lea, se află parțial sub apele mării. Resturi de ziduri pot fi văzute, în aer liber, lângă stadion și în spatele hotelului Paradiso situat pe faleza orașului. Moscheea Esmahan Sultan este construită cu piatră luată din zidurile cetății.
 
Pe teritoriul vechii cetăți, este ulterior cunoscută o mică așezare cu numele de Pangalla sau Pancalia și, începând cu 1593, Mangalia. Populația era în mare parte formată din tătari (care se ocupau cu creșterea cailor și a oilor) și pescari greci, acestora alăturându-li-se lipoveni (secolul XVIII), bulgari, turci, români din regat (care se alătură mocanilor localnici, după 1878), germani dobrogeni (1890-1892) și aromâni.
 
Cu populația înjumătățită după primul război mondial (ajunsă la ceva mai mult de 700 de locuitori), Mangalia își revine treptat și, pe la sfârșitul anilor '30, ajunge la aproape 3000 de locuitori. Amestecul de naționalități trăia într-o armonie perfectă, însă în cartiere separate - mocanii pe faleză, germanii în nord, turcii în sud, tătarii în vest și românii din regat în nord-vest în actualul cartier Coloniști.
 
Activitățile de bază erau legate de exportul de cereale (doar nave de dimensiuni mici puteau acosta în port), creșterea animalelor și pescuit. Încep să se dezvolte comerțul, cârciumăritul și turismul. Nu exista nici o unitate de cazare, construcția primului hotel începând abia în 1932, fiind terminat în 1947. Cazarea se făcea în casele localnicilor care puteau găzdui până la 7000-10000 de turiști pe sezon.
 
Încă din perioada romanilor, apele termo-sulfuroase de la Mangalia au fost folosite pentru efectele lor tămăduitoare. Mangalia este practic situată pe o rețea de izvoare termo-sulfuroase, unele izvorând direct în mare, altele la suprafață. Peștera Limanu, amplasată la extremitatea lacului Mangalia, cu o intrare supraterană și una subacatică, a fost creată tocmai de acținea acestor ape. Începând din anii '20 au fost exploatate izvoarele din nordul Bălții Mangalia (cunoscută și ca Iezerul Mangaliei, Balta Hergheliei sau Balta Saturn), dar mai ales izvoarele din malul nordic al Lacului Mangalia, unde au fost construite Băile Termo-sulfuroase. Băile nu dispuneau de spații de cazare.
 
După al doilea război mondial, orașul devine un oraș închis. Locuitorii din afara orașului nu pot intra fără acordul Comandamentului Militar al Garnizoanei. Se construiește Marina militară pe malul nordic al Lacului Mangalia, Șantierul Naval Militar în continuarea acestuia, se taie canalul care face legătura dintre Lacul Mangalia şi Marea Neagră, se construiesc diguri și se draghează portul și avanportul. Primul și singurul hotel din oraș, actualul IGAF din centrul orașului, devine cămin de garnizoană și este utilizat exclusiv pentru cazarea militarilor. Turismul nu mai există.
 
În fața regimului militar impus, resursele turistice ale orașului se revoltă și cer intrarea în normalitate. Cheul pentru staţionarea submarinelor este amplasat chiar în fața Băii termo-sulfuroase care este distrusă și izvorul principal, cu un debit de 50L/s, este opturat. Când nimeni nu se aștepta, izvorul erupe în apropierea gării, fiind necesară intervenția de urgență pentru captarea și evacuarea apei. Astfel se naște ideea actualului Sanatoriu Balnear, care va fi construit între 1959-1960.
 
Turismul se revigorează în anii următori prin construirea hotelurilor de pe faleză și dezvoltarea stațiunilor din nord. Hotelurile construite în stil comunist, pentru petrecerea vacanțelor de către clasa muncitoare, hotelurile cu arhitectură și amenajări mai de calitate pentru sejururi ale oaspeți din străinătate și vilele de protocol pentru cazarea nomenclaturiștilor sunt structurile de cazare pe care Mangalia le moștenește. Unele dintre acestea au fost modernizate, altele au fost abandonate. Acestora li se adaugă hoteluri, vile și pensiuni noi, majoritatea de mici dimensiuni, însă care oferă condiții de cazare mai bune.

Majoritatea hotelurilor sunt situate pe faleză și sunt deschise tot timpul anului, pentru nevoile de cazare în afara sezonului ale clienților Sanatorilui Balnear sau ale oamenilor de afaceri. Rezervările se fac direct la hotel sau, pentru sejururi, prin intermediul agențiilor de turism.
 
Pensiunile și Vilele nu sunt atât de numeroase ca în alte localități de pe litoral, sunt construite după 1990 și, în general, sunt deschise doar pe perioada sezonului estival. Rezervările se fac telefonic cu plata unui avans.
 
Cazarea la particulari a fost prima formă de cazare utilizată pentru vacanțele petrecute în sudul litoralului și funcționează cu succes și astăzi. Începând de la intrarea în oraș dinspre Constanța și până la gară, zeci de particulari și intermediari afișează cartoane pe care scrie "CAZARE" și vântură un mănunchi de chei în mână. În majoritatea cazurilor, cazarea se face în camere din locuința proprietarului, cu utilizarea comună a dependințelor, dar există și cazuri în care apartamentele se închiriază "la cheie". Mulți localnici închiriază camere acelorași turiști care vin aici în vacanță ani la rând.

Cu foarte mici excepții, hotelurile din staținile din nordul Mangaliei sunt deschise doar pentru sezonul estival. Hotelurile oferă cazare fără mese, cu mic dejun și, mai rar, cu demipensiune sau cu pensine completă. În ultimii ani au început să apară și variantele de sejur all inclusive. Rezervările se fac prin intermediul agențiilor de turism sau direct la hotel.
 
Pensiunile și Vilele din stațiunile din nordul Mangaliei sunt construcții de dată mai recentă și sunt, în general, construite la marginile stațiunilor. Reprezintă o alternativă bună de cazare întrucât, de cele mai multe ori, se oferă condiții de cazare mai bune decât la hotel.
 
Este posibilă cazarea în locuințele particularilor în Neptun și în fostele cămine din Olimp. Și aici funcționează sistemul cu cheia în mână.
 
Complexul Lacul Racilor este o variantă de cazare oarecum diferită, hotelul și căsuțele care compun complexul fiind situate pe malul unui lac, destul de depare de mare. Se poate pescui crap și caras.

Mangalia și stațiunile din Nord dispun de restaurante, terase și fast-food-uri deschise pe perioada sezonului de vară. Majoritatea restaurantelor din oraș sunt deschise permanent. Pentru Cherhanaua Popasul Pescarilor, situată în Nordul stațiunii Olimp, este nevoie de rezervare - este un restaurant pescăresc destul de scump, dar în care se mănâncă bine.

Pentru turiștii care își prepară singuri masa, există magazine Billa, Lidl și Kaufland și alte mici magazine de cartier.

Atracțiile turistice ale Mangaliei includ Muzeul Callatis și cele trei sit-uri arheologige, Muzeul Marinei, Moscheea, Portul turistic și Herghelia.